Loading...

Suzeta și iubirea interzisă

Relația lui A cu suzeta a început de la câteva zile de viață și a fost o iubire luuungă și împărtășită. În ziua în care am ajuns acasă de la Maternitate, când hormonii se jucau cu sentimentele mele și vocea îngăduitoare a mamei mele îmi spunea: “Nu e nicio problema că nu poți alăpta, și tu ai crescut cu lapte praf și cu suzetă” (nu putea continua cu arhicunoscutele cuvintele ”Și uite ce mare ai crescut” că nu e cazul 😊) i-am oferit lui A. suzeta pentru prima oară. A îndrăgit-o de la primul molfăit.

Au urmat apoi aproape patru luni în care m-am chinuit să alăptez copilul încăpățânat care refuza orice era natural și adora orice era din silicon. La un moment dat chiar glumeam spunând că trebuie să punem bani deoparte pentru silicoane, că e clar că are aplecare către asta. La 5 luni deja ajunsese la performanța de a adormi cu 3 suzete, două în mână și una în gură, pe care le schimba cu o dexteritate greu de imaginat.

Am încercat să nu îi dăm suzeta prea mult pe timpul zilei, să o avem ca aliat doar la somn, dar în perioada erupțiilor dentare ne-a fost și nouă și ei cea mai bună prietenă. Acomodarea la creșă cred ca a fost îngreunată de faptul că am decis să aibă și acolo suzeta doar la somn (neapărat numărul magic de 3 suzete). O vedeam că tânjește după ea când vedea alți copii molfăind cu plăcere, iar primul lucru de care întreba când o aduceam în mașină era: ”Unde e Suzi? ”

Am așteptat răbdători să scape de erupția dentară, iar la o lună după ce i-au erupt ultimele 2 măseluțe am început operațiunea: ”despărțirea de suzi”. I-am spus că este fetiță mare, că e important să avem grijă de dinții noștri, că nu vorbește clar când are suzeta în gură, că ea are dinții frumoși și dacă mai păstrăm mult timp suzeta dinții se vor deforma și se vor face urâți.

Ajunsesem la recordul de a avea 9 suzete, toate foarte îndrăgite. Într-o zi de weekend i-am spus din nou poezia despre dinți, fetițe mari, etc și i-am sugerat să arunce suzeta care îi place cel mai puțin. Într-o săptămână am ajuns la neașteptatul număr de 2 suzete. I-am explicat că alte suzete nu mai avem, sunt ultimele 2, iar dacă ea simte că nu mai are nevoie de ele, le poate arunca la coșul de gunoi. Înainte de a le arunca i-am reamintit că sunt ultimele.

”Gata, sunt fetiță male, nu mai tlebuie suzi.”  Acestea au fost cuvintele pe care nu credeam c-am să le aud vreodată.

După o dimineața distractivă în parc a venit timpul pentru somnul de amiază, moment în care bineînțeles că a întrebat de suzi. I-am reamintit că le-a aruncat, că a fost alegerea ei, plus întreaga poezie arhirepetată. A plâns cu foc 15 minute, ne-am îmbrățișat și a urmat primul somn liniștit, fără suzetă. În următoarele 3 zile a mai întrebat de prietena ei în special în momentele în care încerca să se liniștească, dar i-am fost alături, am încurajat-o și a trecut destul de ușor peste prima despărțire.

Somnul lui A s-a îmbunătățit considerabil de când a renunțat la suzetă, nu se mai trezește plângând în căutarea ei, nu mai este atât de agitată și am scăpat de stresul că nu respiră bine când are nasul înfundat.

A da sau nu suzeta bebelușului este o alegere, la fel ca alăptatul, purtatul copilului, etc. La fel este și renunțatul la suzetă. O poți face blând, când este copilul pregătit, sau brusc, când crezi tu, ca părinte că a venit momentul. Pe noi, deciziile radicale nu ne favorirează. Dacă încercăm să impunem, se întoarce împotriva noastră cu toată încăpățânarea din dotare. Explicațiile scurte, repetate, par sa fie arma noastră.

Voi ce metodă ați încercat?

No Comments

Leave a Reply