Loading...

Soțului meu…

Când am început conversația pe mIRC acum 13 ani nici nu-mi imaginam că aveai să devii soțul meu și tatăl fetiței noastre bucălate.  Pentru cei 10 ani în care ai contribuit la formarea mea ca om, femeie, profesionist nu cred că ți-am mulțumit direct, dar indirect am fost ceea ce sper că vom redeveni cu timpul: ”pace” în căutare de aventuri comune.

Ultimii 3 ani au fost grei, dragul meu, cei mai grei din drumul nostru împreună și pentru ei vreau să-ți mulțumesc! Încă din perioada sarcinii ai fost nevoit să mă suporți indispusă, anxioasă și obosită. Au urmat apoi luni nebune de nesomn, lacrimi, zâmbete, teamă de necunoscut și multă iubire orientată spre cea mai mică și gălăgioasă ființă din viața noastră.





Ne-a fost greu să ne regăsim, să ne amintim că primii am fost noi, că chiar a existat o viață înainte de A. Am citit atât de mult despre importanța conectării părinte – copil și ne-am dedicat pe deplin ei, încât am uitat să mai fim noi: soț și soție.  

De abia acum încep să mă trezesc din nesomn, să mă simt femeie la fel de mult ca mamă, să te văd pe tine, soțul meu, nu doar tatăl ei. Îți mulțumesc că ai avut răbdare și nu a fost prea târziu. Îți mulțumesc pentru momentele de respiro pe care mi le îngădui: fiecare jumătate de oră contribuie la starea mea de bine.  Îți mulțumesc pentru răbdarea cu care îi oferi explicații, pentru creativitatea din poveștile dinainte de culcare, pentru toate vasele spălate și eforturile tale de a hrăni două mofturoase.  Îți mulțumesc pentru mâinile ocrotitoare care ne îmbrățișează și ne transmit doza de siguranță de care avem nevoie,pentru disponibilitate și cuvinte nerostite care rămân pe buze mușcate.

În privirea ei către tine, plină de iubire și adorație, găsesc confirmarea alegerii mele și îmi doresc doar să aibă și ea parte de același noroc.

No Comments

Leave a Reply