Loading...

Promisiunile de dimineață

Dimineața devreme fac imprudența de a amâna ceasul cu 10 minute – cea mai mare greșeală a zilei. Doar 10 minute fac diferența dintre o trezire cu pupături duioase, 5 minute obligatorii de joacă și un taifun care se prelungește până una din noi cedează. Nu e greu de ghicit cine. Ea are îndărătnicia adunată în ea de generații (de la bunica, mama, de la mine).

După minute în șir de negocieri, amenințări, promisiuni vine momentul decisiv: privirea fixă în ochi, zâmbetul ei din colțul gurii și privirea somnoroasă, dar hotărâtă și jucăușă care-mi spune: ”eu am tot timpul din lume și vreau să mă joc”.

Realizez în timp ce rostesc cuvintele nedrepte: ”Vrei, nu vrei, la creșă tot mergem!” că vina e a mea, a mamei nedormită de mai bine de 2 ani și jumătate care încă nu are bucuria de a-și prelungi somnul de dimineață cu 10 minute! Mai trec ei 16 ani cumva, îmi voi recâștiga eu teritorul, centimetru cu centimetru, va dispărea și ligheanul cu lego și hărtia igienică făcută bucățele lângă ușa de la baie.

– Haide, visul meu morocănos, încrede-te într-o nouă zi plină de bucurii, condimentată cu mici frustrări! La amiază vei fi mai bogată cu strângeri de mână, câteva dansuri, noi prietenii și câteva lacrimi, pe ici, pe colo.  

– Ne vedem la amiază, vom învăța să ne aparținem din nou, voi încerca să-ți ghicesc nemulțumirile și vom explora din nou și din nou alergând în galop printre tantrumuri.

Mami va mai lua câteva decizii dificile până atunci, dar niciuna ca aceea de a te duce îmbrăcată în pijamale și va încerca să-și păstreze cumpătul și să nu-și dea nici azi demisia.

No Comments

Leave a Reply