Loading...

Povești pentru A.

Povestea balerinei

A fost odată ca niciodată, într-un orășel îndepărtat și prăfuit, o micuță balerină visătoare care trăia pe o foaie albă, rece. Micuța balerină blondă, cu ochișorii mari, albaștri, avea un mare vis: să se apropie cât mai mult de colțul foii și să se elibereze. Auzise ea de la prietena balerină din desenul alăturat că viața e mai colorată în afara colii de hârtie, rochițele mai sclipitoare și spațiul muult mai mare. În fiecare seară îți imagina câte salturi spectaculoase ar putea face dacă nu ar fi linia aceea tăioasă care o descuraja mereu.

,Într-o seara friguroasă de decembrie, balerina se trezi din cel mai ciudat vis: se făcea că un uriaș pe nume Curaj voia să devină prietenul ei. Parcursese un drum lung, era  epuizat și avea nevoie de un loc unde să doarmă.

-Balerino, spuse Curaj șoptit, mă primești și pe mine pe coala ta? Am mare nevoie de un pui de somn, am alergat în lung și-n lat, am ajutat mulți oameni, iar acum e timpul să mă odihnesc.

-Care e numele tău, uriașă creatură? Cum ai ajuns tocmai în Orașul Prăfuit, lângă coala mea de hârtie? întrebă mica balerină speriată.

-Mă numesc Curaj, vin de departe, îmi place să călătoresc mult, să cunosc oameni din orașe prăfuite și să le povestesc câte ar putea să facă dacă ar avea puțin curaj. Fă-mi loc lângă tine și am să-ți spun povestea balerinei care a dansat pe Scena Făgăduinței din Marele Oraș Sclipitor, spuse obosit Curaj.

-Dragul meu uriaș, Curaj, te-aș primi cu drag lângă mine, dar vezi tu, o dată ajuns aici, nu mai e cale de ieșire, vei fi mereu prins între marginile foii de hârtie.

-Orice margine poate fi depășită cu puțin curaj. Dă-mi mâna, micuță balerină și haide să începem povestea.

Neîncrezătoare, micuța balerină îl prinse pe Curaj de mână cu toată puterea și îi oferi cel mai bun loc de pe foaia albă.

Curaj se rezemă de colț și începu să povestească:

” A fost odată ca niciodată o micuță balerină dintr-un mic oraș prăfuit, pe numele său Dora, care își dorea nespus să danseze pe cea mai mare scenă: pe scena Făgăduinței din Marele Oraș Sclipitor. Zi după zi repeta mișcări complicate și simțea ba oboseală, ba durere, ba fericire.

-Doar când trăiești aceste sentimente în același timp știi că ceea ce faci vine din pasiune și orice sacrificiu va fi răsplătit, zise sfătos Curaj.

Micuța noastră Dora a crescut și a devenit o domnișoară frumoasă, grațioasă și bucuroasă. Dansa cu atât de multă bucurie, dar îi lipsea curajul de a dansa în public. De fiecare dată când se organiza vreo audiție ea își spunea că nu este suficient de pregătită, sigur va greși pașii, se va pierde, nu poate dansa în fața atâtor străini.

Lucrurile aveau să se schimbe, micuță balerină, căci vezi tu, prietena mea bună, Motivația, fata asta îndârjită cu care eu, Curajul, fac echipă atât de bună, avea să mă ajute și de data aceasta.

Prietena mea i-a scos Dorei în cale afișul care avea să-i schimbe Dorei viața:

Dora și-a amintit atunci toate orele de dans, toată durerea și bucuria și a decis că orice poate fi depășit cu puțin curaj, chiar și nesiguranțele, așadar s-a înscris la audiție.

A urmat cel mai spectaculos dans de la care nimeni nu și-a putut dezlipi ochii, iar Dora a devenit Prințesa Neînfricată din Orașul Sclipitor.”

Micuța noastră balerină s-a trezit cu zâmbetul pe buze și cu promisiunea că nu-l va uita nicicând pe uriașul Curaj. Va porni în căutarea lui chiar din dimineața aceasta.

Vârful piciorului ei zvelt aproape a depășit marginea…